Bachata

Muzica ce poarta azi denumirea de Bachata, a evoluat si apartine de o lunga traditie Pan Latino Americana a muzicii de chitara (musica de guitarra), care era cantata in mod obisnuit de un trio sau de un cvartet compuse din una sau doua chitare ( sau alte instrumente cu coarde inrudite precum mai mica „requito"), percutia fiind asigurata de "maracas" si/sau alte instrumente precum „claves" (bete din lemn de esenta tare folosite pentru percutie), tobe bongo sau un fel de rascheta-screper. Uneori era inclus si un bas mare pentru mana stanga denumit „marimba" sau „marimbula".

Cand bachata a aparut in anii 1960, era parte a unei importante subcategorii a muzicii de chitara romantice deosebita de muzica de chitara folosita in primul rand pentru dans precum cubanezul Son sau Guaracha. Cel mai popular si raspandit gen de muzica romantica de chitara in acest secol, si cel care a avut cea mai mare influenta pentru dezvoltarea bachatei, a fost Bolero-ul cubanez (a nu se confunda cu Bolero-ul spaniol cu care nu este inrudit), inainte de dezvoltarea industriei dominicane si raspandirea mass-mediei, trio-urile si cvartetele de chitara erau aproape indispensabile pentru o serie de evenimente recreative precum petrecerile de duminica dupa-amiaza denumite "pasadias" si adunarile spontane care se tineu in curti, saloane sau in strada care erau cunoscute sub denumirea de „bachatas”. Dictionarele de spaniola latino americana definesc cuvantul bachata ca desemnand distractie, voiosie, zaiafet, dar in Republica Dominicana, in adaos la calitatea emotionala a distractiei sugerata de dictionar, cuvantul se referea in mod special la adunari care includeau muzica, bautura si mancare.

Muzicienii care cantau bachata erau de obicei localnici, prieteni sau vecini ai gazdei, dar uneori, pentru ocazii speciale, veneu si cantareti reputati din teritorii mai departate. Petrecerile erau tinute de obicei sambata noapte si tineau pana in zori cand oaspetilor ramasi li se servea o supa traditionala, „sancocho". Deoarece muzica cantata la aceste adunari era adesea produsa de chitara, muzica inregistrata intre 1960 si 1970 de muzicieni de origine rurala a ajuns sa fie cunoscuta sub denumirea de bachata.

Dominicanii din clasele mai instarite insa considerau ca aceste petreceri populare erau vulgare si inapoiate. Astfel, muzica de chitara cantata de muzicienii saraci din mediul rural a ajuns sa fie sinonima cu proasta calitate. Blamarea a cazut si asupra celor care ascultau o astfel de muzica, termenul „bachatero" folosit atat pentru muzicant cat si pentru ascultator fiind, in egala masura, desconsiderator.

In anii 1980, conditiile economice si sociale proaste ale locuitorilor saraci de la orase si sate s-au reflectat clar si in bachata. Instrumentatia a ramas aceeasi dar tempo-ul a crescut semnificativ. Versurile ultra romantice inspirate de Bolero au devenit din ce in ce mai mult axate pe bautura, fustangeala, laudarosenie masculina, si dispret fata de femei. Cu atat mai mult bachata a ajuns sa semnifice, pe langa inapoiere sociala si nivel de cultura scazut, alte purtari antisociale: sex ilicit, violenta, alcoolism, spelunci si bordeluri.

Pana de curand (1988), bachata era o paria in tara de origine, Republica Dominicana, ea fiind asociata cu saracia, vulgaritatea si mizeria populatiei de la baza scarii sociale. Muzica bachata era respinsa de catre studiourile de inregistrari si posturile de radio-tv in contrast cu merengue ale carei orchestre, chiar de mana a doua, sunt prezentate de mult mai multe ori la televiziune decat cele de bachata. Bachata era o muzica pentru clasele muncitoare din Republica si este cantata mai ales in cluburile la care se aduna proletariatul.